cumpănitor

Romanian

Etymology

From cumpăni +‎ -tor.

Adjective

cumpănitor m or n (feminine singular cumpănitoare, masculine plural cumpănitori, feminine and neuter plural cumpănitoare)

  1. balanced

Declension

Declension of cumpănitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite cumpănitor cumpănitoare cumpănitori cumpănitoare
definite cumpănitorul cumpănitoarea cumpănitorii cumpănitoarele
genitive-
dative 		indefinite cumpănitor cumpănitoare cumpănitori cumpănitoare
definite cumpănitorului cumpănitoarei cumpănitorilor cumpănitoarelor

Noun

cumpănitor m (plural cumpănitori)

  1. a moderate person

Declension

Declension of cumpănitor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cumpănitor cumpănitorul cumpănitori cumpănitorii
genitive-dative cumpănitor cumpănitorului cumpănitori cumpănitorilor
vocative cumpănitorule cumpănitorilor

References

  • cumpănitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.