cursier
Romanian
Etymology
Borrowed from French coursier.
Noun
cursier m (plural cursieri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cursier | cursierul | cursieri | cursierii | |
| genitive-dative | cursier | cursierului | cursieri | cursierilor | |
| vocative | cursierule | cursierilor | |||