cursist

Dutch

Etymology

From cursus +‎ -ist.

Pronunciation

  • IPA(key): /kʏrˈsɪst/
  • Audio:(file)
  • Hyphenation: cur‧sist
  • Rhymes: -ɪst

Noun

cursist m (plural cursisten, diminutive cursistje n, feminine cursiste)

  1. learner, student following a course (usually outside of the standard educational system)

Romanian

Etymology

From curs +‎ -ist.

Noun

cursist m (plural cursiști)

  1. student

Declension

Declension of cursist
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cursist cursistul cursiști cursiștii
genitive-dative cursist cursistului cursiști cursiștilor
vocative cursistule cursiștilor