dănuitor

Romanian

Etymology

From dănui +‎ -tor.

Adjective

dănuitor m or n (feminine singular dănuitoare, masculine plural dănuitori, feminine and neuter plural dănuitoare)

  1. (obsolete) donor

Declension

Declension of dănuitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite dănuitor dănuitoare dănuitori dănuitoare
definite dănuitorul dănuitoarea dănuitorii dănuitoarele
genitive-
dative 		indefinite dănuitor dănuitoare dănuitori dănuitoare
definite dănuitorului dănuitoarei dănuitorilor dănuitoarelor

References

  • dănuitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.