decapa

See also: décapa

Italian

Verb

decapa

  1. inflection of decapare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French décaper.

Verb

a decapa (third-person singular present decapează, past participle decapat) 1st conjugation

  1. to strip paint

Conjugation

    conjugation of decapa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a decapa
gerund decapând
past participle decapat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present decapez decapezi decapează decapăm decapați decapează
imperfect decapam decapai decapa decapam decapați decapau
simple perfect decapai decapași decapă decaparăm decaparăți decapară
pluperfect decapasem decapaseși decapase decapaserăm decapaserăți decapaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să decapez să decapezi să decapeze să decapăm să decapați să decapeze
imperative — tu — — voi —
affirmative decapează decapați
negative nu decapa nu decapați

References

  • decapa in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

decapa

  1. inflection of decapar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.