definitivat
Romanian
Etymology
Past participle of definitiva.
Noun
definitivat n (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | definitivat | definitivatul |
| genitive-dative | definitivat | definitivatului |
| vocative | definitivatule | |
Verb
definitivat (past participle of definitiva)
- past participle of definitiva