demarcat

Romanian

Etymology

Past participle of demarca.

Adjective

demarcat m or n (feminine singular demarcată, masculine plural demarcați, feminine and neuter plural demarcate)

  1. delimited

Declension

Declension of demarcat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite demarcat demarcată demarcați demarcate
definite demarcatul demarcata demarcații demarcatele
genitive-
dative 		indefinite demarcat demarcate demarcați demarcate
definite demarcatului demarcatei demarcaților demarcatelor

Verb

demarcat (past participle of demarca)

  1. past participle of demarca

References

  • demarcat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.