demisiona
Romanian
Etymology
Borrowed from French démissionner.
Verb
a demisiona (third-person singular present demisionează, past participle demisionat) 1st conjugation
- to resign
Conjugation
conjugation of demisiona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a demisiona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | demisionând | ||||||
| past participle | demisionat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | demisionez | demisionezi | demisionează | demisionăm | demisionați | demisionează | |
| imperfect | demisionam | demisionai | demisiona | demisionam | demisionați | demisionau | |
| simple perfect | demisionai | demisionași | demisionă | demisionarăm | demisionarăți | demisionară | |
| pluperfect | demisionasem | demisionaseși | demisionase | demisionaserăm | demisionaserăți | demisionaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să demisionez | să demisionezi | să demisioneze | să demisionăm | să demisionați | să demisioneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | demisionează | demisionați | |||||
| negative | nu demisiona | nu demisionați | |||||