destituit

See also: destituït

Latin

Verb

dēstituit

  1. third-person singular present active indicative of dēstituō

Romanian

Etymology

Past participle of destitui.

Adjective

destituit m or n (feminine singular destituită, masculine plural destituiți, feminine and neuter plural destituite)

  1. removed, dismissed

Declension

Declension of destituit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite destituit destituită destituiți destituite
definite destituitul destituita destituiții destituitele
genitive-
dative 		indefinite destituit destituite destituiți destituite
definite destituitului destituitei destituiților destituitelor

Verb

destituit (past participle of destitui)

  1. past participle of destitui

References

  • destituit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.