difuza

Romanian

Etymology

Borrowed from French diffuser.

Verb

a difuza (third-person singular present difuzează, past participle difuzat) 1st conjugation

  1. to broadcast

Conjugation

    conjugation of difuza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a difuza
gerund difuzând
past participle difuzat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present difuzez difuzezi difuzează difuzăm difuzați difuzează
imperfect difuzam difuzai difuza difuzam difuzați difuzau
simple perfect difuzai difuzași difuză difuzarăm difuzarăți difuzară
pluperfect difuzasem difuzaseși difuzase difuzaserăm difuzaserăți difuzaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să difuzez să difuzezi să difuzeze să difuzăm să difuzați să difuzeze
imperative — tu — — voi —
affirmative difuzează difuzați
negative nu difuza nu difuzați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.