digenetic
English
Etymology
From digenesis + -ic, from di- (“two”) + genesis.
Pronunciation
- (Received Pronunciation) IPA(key): /dʌɪ.dʒɪˈnɛt.ɪk/
- (General American) IPA(key): /daɪ.d͡ʒəˈnɛt.ɪk/
- Rhymes: -ɛtɪk
Adjective
digenetic (not comparable)
- Of or relating to a subclass (Digenea) of trematode worms in which sexual reproduction as an internal parasite of a vertebrate alternates with asexual reproduction in a mollusk.
Synonyms
Related terms
See also
References
- “digenetic”, in Merriam-Webster Online Dictionary, Springfield, Mass.: Merriam-Webster, 1996–present.
Anagrams
Romanian
Etymology
Borrowed from French digénétique.
Adjective
digenetic m or n (feminine singular digenetică, masculine plural digenetici, feminine and neuter plural digenetice)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | digenetic | digenetică | digenetici | digenetice | |||
| definite | digeneticul | digenetica | digeneticii | digeneticele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | digenetic | digenetice | digenetici | digenetice | |||
| definite | digeneticului | digeneticei | digeneticilor | digeneticelor | ||||