disidemon

Romanian

Etymology

Borrowed from Greek δεισιδαίμων (deisidaímon).

Noun

disidemon m (plural disidemoni)

  1. (obsolete) a superstitious person

Declension

Declension of disidemon
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative disidemon disidemonul disidemoni disidemonii
genitive-dative disidemon disidemonului disidemoni disidemonilor
vocative disidemonule disidemonilor

References

  • disidemon in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN