dispecer
See also: dispečer
Romanian
Etymology
Borrowed from English dispatcher or French dispatcher.
Noun
dispecer m (plural dispeceri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dispecer | dispecerul | dispeceri | dispecerii | |
| genitive-dative | dispecer | dispecerului | dispeceri | dispecerilor | |
| vocative | dispecerule | dispecerilor | |||