doftori

Romanian

Etymology

From doftor +‎ -i.

Verb

a doftori (third-person singular present doftorește, past participle doftorit) 4th conjugation

  1. to take care of a sick person

Conjugation

    conjugation of doftori (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a doftori
gerund doftorind
past participle doftorit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present doftoresc doftorești doftorește doftorim doftoriți doftoresc
imperfect doftoream doftoreai doftorea doftoream doftoreați doftoreau
simple perfect doftorii doftoriși doftori doftorirăm doftorirăți doftoriră
pluperfect doftorisem doftoriseși doftorise doftoriserăm doftoriserăți doftoriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să doftoresc să doftorești să doftorească să doftorim să doftoriți să doftorească
imperative — tu — — voi —
affirmative doftorește doftoriți
negative nu doftori nu doftoriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.