dojenit
Romanian
Etymology
Past participle of dojeni.
Adjective
dojenit m or n (feminine singular dojenită, masculine plural dojeniți, feminine and neuter plural dojenite)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | dojenit | dojenită | dojeniți | dojenite | |||
| definite | dojenitul | dojenita | dojeniții | dojenitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | dojenit | dojenite | dojeniți | dojenite | |||
| definite | dojenitului | dojenitei | dojeniților | dojenitelor | ||||
Verb
dojenit (past participle of dojeni)
- past participle of dojeni
References
- dojenit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN