dolf
See also: Dolf
Dutch
Pronunciation
Audio: (file) - Rhymes: -ɔlf
Verb
dolf
- singular past indicative of delven
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic долъфинъ (dolŭfinŭ).
Noun
dolf m (plural dolfi)
- (dated) dolphin
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dolf | dolful | dolfi | dolfii | |
| genitive-dative | dolf | dolfului | dolfi | dolfilor | |
| vocative | dolfule | dolfilor | |||
References
- dolf in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN