dolf

See also: Dolf

Dutch

Pronunciation

  • Audio:(file)
  • Rhymes: -ɔlf

Verb

dolf

  1. singular past indicative of delven

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic долъфинъ (dolŭfinŭ).

Noun

dolf m (plural dolfi)

  1. (dated) dolphin

Declension

Declension of dolf
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative dolf dolful dolfi dolfii
genitive-dative dolf dolfului dolfi dolfilor
vocative dolfule dolfilor

References

  • dolf in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN