drăcui

Romanian

Etymology

From drac +‎ -ui.

Verb

a drăcui (third-person singular present drăcuiește, past participle drăcuit) 4th conjugation

  1. to curse, to swear using the word "drac" (devil) and derivatives

Conjugation

    conjugation of drăcui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a drăcui
gerund drăcuind
past participle drăcuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present drăcuiesc drăcuiești drăcuiește drăcuim drăcuiți drăcuiesc
imperfect drăcuiam drăcuiai drăcuia drăcuiam drăcuiați drăcuiau
simple perfect drăcuii drăcuiși drăcui drăcuirăm drăcuirăți drăcuiră
pluperfect drăcuisem drăcuiseși drăcuise drăcuiserăm drăcuiserăți drăcuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să drăcuiesc să drăcuiești să drăcuiască să drăcuim să drăcuiți să drăcuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative drăcuiește drăcuiți
negative nu drăcui nu drăcuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.