ducător

Romanian

Etymology

From duce +‎ -ător.

Adjective

ducător m or n (feminine singular ducătoare, masculine plural ducători, feminine and neuter plural ducătoare)

  1. (obsolete) leading

Declension

Declension of ducător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite ducător ducătoare ducători ducătoare
definite ducătorul ducătoarea ducătorii ducătoarele
genitive-
dative 		indefinite ducător ducătoare ducători ducătoare
definite ducătorului ducătoarei ducătorilor ducătoarelor

Noun

ducător m (plural ducători)

  1. leader

Declension

Declension of ducător
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ducător ducătorul ducători ducătorii
genitive-dative ducător ducătorului ducători ducătorilor
vocative ducătorule ducătorilor

References

  • ducător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.