eliminator
English
Etymology
Noun
eliminator (plural eliminators)
- One who, or that which, eliminates.
Derived terms
Translations
one who, or that which, eliminates
|
Latin
Verb
ēlīminātor
- second/third-person singular future passive imperative of ēlīminō
Romanian
Etymology
Borrowed from French éliminateur.
Adjective
eliminator m or n (feminine singular eliminatoare, masculine plural eliminatori, feminine and neuter plural eliminatoare)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | eliminator | eliminatoare | eliminatori | eliminatoare | |||
| definite | eliminatorul | eliminatoarea | eliminatorii | eliminatoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | eliminator | eliminatoare | eliminatori | eliminatoare | |||
| definite | eliminatorului | eliminatoarei | eliminatorilor | eliminatoarelor | ||||
Noun
eliminator n (plural eliminatori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | eliminator | eliminatorul | eliminatori | eliminatorile | |
| genitive-dative | eliminator | eliminatorului | eliminatori | eliminatorilor | |
| vocative | eliminatorule | eliminatorilor | |||