elucubrant

See also: élucubrant

Latin

Verb

ēlūcubrant

  1. third-person plural present active indicative of ēlūcubrō

Romanian

Etymology

Borrowed from French elucubrant.

Adjective

elucubrant m or n (feminine singular elucubrantă, masculine plural elucubranți, feminine and neuter plural elucubrante)

  1. absurd

Declension

Declension of elucubrant
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite elucubrant elucubrantă elucubranți elucubrante
definite elucubrantul elucubranta elucubranții elucubrantele
genitive-
dative
indefinite elucubrant elucubrante elucubranți elucubrante
definite elucubrantului elucubrantei elucubranților elucubrantelor