eticheta

Romanian

Etymology

Borrowed from French étiqueter.

Verb

a eticheta (third-person singular present etichetează, past participle etichetat) 1st conjugation

  1. to label

Conjugation

    conjugation of eticheta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a eticheta
gerund etichetând
past participle etichetat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present etichetez etichetezi etichetează etichetăm etichetați etichetează
imperfect etichetam etichetai eticheta etichetam etichetați etichetau
simple perfect etichetai etichetași etichetă etichetarăm etichetarăți etichetară
pluperfect etichetasem etichetaseși etichetase etichetaserăm etichetaserăți etichetaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să etichetez să etichetezi să eticheteze să etichetăm să etichetați să eticheteze
imperative — tu — — voi —
affirmative etichetează etichetați
negative nu eticheta nu etichetați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.