expiator

English

Etymology

Latin

Noun

expiator (plural expiators)

  1. One who makes expiation or atonement.

Latin

Verb

expiātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of expiō

References

  • expiator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
  • expiator in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.

Romanian

Etymology

Borrowed from French expiatoire, from Latin expiatorius.

Adjective

expiator m or n (feminine singular expiatoare, masculine plural expiatori, feminine and neuter plural expiatoare)

  1. expiatory

Declension

Declension of expiator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite expiator expiatoare expiatori expiatoare
definite expiatorul expiatoarea expiatorii expiatoarele
genitive-
dative
indefinite expiator expiatoare expiatori expiatoare
definite expiatorului expiatoarei expiatorilor expiatoarelor