expulsa
Catalan
Verb
expulsa
- inflection of expulsar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
French
Verb
expulsa
- third-person singular past historic of expulser
Latin
Participle
expulsa
- inflection of expulsus:
- nominative/vocative feminine singular
- nominative/accusative/nominative neuter plural
Participle
expulsā
- ablative feminine singular of expulsus
Portuguese
Etymology 1
Verb
expulsa
- inflection of expulsar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Etymology 2
Participle
expulsa
- feminine singular of expulso
Romanian
Verb
a expulsa (third-person singular present expulsează, past participle expulsat) 1st conjugation
- obsolete form of expulza
Conjugation
conjugation of expulsa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a expulsa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | expulsând | ||||||
| past participle | expulsat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | expulsez | expulsezi | expulsează | expulsăm | expulsați | expulsează | |
| imperfect | expulsam | expulsai | expulsa | expulsam | expulsați | expulsau | |
| simple perfect | expulsai | expulsași | expulsă | expulsarăm | expulsarăți | expulsară | |
| pluperfect | expulsasem | expulsaseși | expulsase | expulsaserăm | expulsaserăți | expulsaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să expulsez | să expulsezi | să expulseze | să expulsăm | să expulsați | să expulseze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | expulsează | expulsați | |||||
| negative | nu expulsa | nu expulsați | |||||
References
- expulsa in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Adjective
expulsa f
- feminine singular of expulso
Verb
expulsa
- inflection of expulsar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative