faptă
See also: faptã
Romanian
Etymology
Inherited from Latin facta, plural of factum.
Pronunciation
- IPA(key): /ˈfap.tə/
Audio: (file)
Noun
faptă f (plural fapte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | faptă | fapta | fapte | faptele | |
| genitive-dative | fapte | faptei | fapte | faptelor | |
| vocative | faptă, fapto | faptelor | |||
Related terms
Further reading
- “faptă”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025