feigðarorð
Old Norse
Etymology
feigð (“feyness, imminent death or doom”) + orð (“word, speech”).
Noun
feigðarorð n
Declension
| neuter | singular | plural | ||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | feigðarorð | feigðarorðit | feigðarorð | feigðarorðin |
| accusative | feigðarorð | feigðarorðit | feigðarorð | feigðarorðin |
| dative | feigðarorði | feigðarorðinu | feigðarorðum | feigðarorðunum |
| genitive | feigðarorðs | feigðarorðsins | feigðarorða | feigðarorðanna |
Descendants
- Icelandic: feigðarorð