fenta

Romanian

Etymology

Borrowed from French feinter.

Verb

a fenta (third-person singular present fentează, past participle fentat) 1st conjugation

  1. to feint

Conjugation

    conjugation of fenta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a fenta
gerund fentând
past participle fentat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present fentez fentezi fentează fentăm fentați fentează
imperfect fentam fentai fenta fentam fentați fentau
simple perfect fentai fentași fentă fentarăm fentarăți fentară
pluperfect fentasem fentaseși fentase fentaserăm fentaserăți fentaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să fentez să fentezi să fenteze să fentăm să fentați să fenteze
imperative — tu — — voi —
affirmative fentează fentați
negative nu fenta nu fentați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.