finic
Romanian
Noun
finic m (plural finici)
- obsolete form of fenix
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | finic | finicul | finici | finicii | |
| genitive-dative | finic | finicului | finici | finicilor | |
| vocative | finicule | finicilor | |||
References
- finic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN