finior
Latin
Verb
fīnior
- first-person singular present passive indicative of fīniō
Romanian
Etymology
Unknown.
Noun
finior m (plural finiori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | finior | finiorul | finiori | finiorii | |
| genitive-dative | finior | finiorului | finiori | finiorilor | |
| vocative | finiorule | finiorilor | |||
References
- finior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN