flatat
See also: flätat
Latin
Verb
flātat
- third-person singular present active indicative of flātō
Romanian
Etymology
Past participle of flata.
Adjective
flatat m or n (feminine singular flatată, masculine plural flatați, feminine and neuter plural flatate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | flatat | flatată | flatați | flatate | |||
| definite | flatatul | flatata | flatații | flatatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | flatat | flatate | flatați | flatate | |||
| definite | flatatului | flatatei | flataților | flatatelor | ||||
Verb
flatat (past participle of flata)
- past participle of flata
References
- flatat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN