flatat

See also: flätat

Latin

Verb

flātat

  1. third-person singular present active indicative of flātō

Romanian

Etymology

Past participle of flata.

Adjective

flatat m or n (feminine singular flatată, masculine plural flatați, feminine and neuter plural flatate)

  1. flattered

Declension

Declension of flatat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite flatat flatată flatați flatate
definite flatatul flatata flatații flatatele
genitive-
dative
indefinite flatat flatate flatați flatate
definite flatatului flatatei flataților flatatelor

Verb

flatat (past participle of flata)

  1. past participle of flata

References

  • flatat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN