flocul
Romanian
Etymology
Borrowed from French flocculi.
Noun
flocul m (plural floculi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | flocul | floculul | floculi | floculii | |
| genitive-dative | flocul | floculului | floculi | floculilor | |
| vocative | floculule | floculilor | |||