gargui
Romanian
Etymology
Borrowed from French gargouille.
Noun
gargui n (plural garguie)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | gargui | garguiul | garguie | garguiele | |
| genitive-dative | gargui | garguiului | garguie | garguielor | |
| vocative | garguiule | garguielor | |||