geimfar
Icelandic
Etymology
From geimur (“space”) + far (“ride”).
Pronunciation
- IPA(key): /ˈceim.faːr/
Noun
geimfar n (genitive singular geimfars, nominative plural geimför)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | geimfar | geimfarið | geimför | geimförin |
| accusative | geimfar | geimfarið | geimför | geimförin |
| dative | geimfari | geimfarinu | geimförum | geimförunum |
| genitive | geimfars | geimfarsins | geimfara | geimfaranna |