gratula
See also: gratulà
Catalan
Verb
gratula
- inflection of gratular:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin gratulare.
Verb
a gratula (third-person singular present gratulează, past participle gratulat) 1st conjugation
- (rare) to congratulate
Conjugation
conjugation of gratula (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a gratula | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | gratulând | ||||||
| past participle | gratulat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | gratulez | gratulezi | gratulează | gratulăm | gratulați | gratulează | |
| imperfect | gratulam | gratulai | gratula | gratulam | gratulați | gratulau | |
| simple perfect | gratulai | gratulași | gratulă | gratularăm | gratularăți | gratulară | |
| pluperfect | gratulasem | gratulaseși | gratulase | gratulaserăm | gratulaserăți | gratulaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să gratulez | să gratulezi | să gratuleze | să gratulăm | să gratulați | să gratuleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | gratulează | gratulați | |||||
| negative | nu gratula | nu gratulați | |||||
References
- gratula in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN