greabăn
See also: Greabăn
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic гребенъ (grebenŭ), from Proto-Slavic *greby.
Noun
greabăn n (plural grebene)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | greabăn | greabănul | grebene | grebenele | |
| genitive-dative | greabăn | greabănului | grebene | grebenelor | |
| vocative | greabănule | grebenelor | |||
References
- greabăn in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN