groapă

See also: groapa, Groapa, and groapã

Romanian

Etymology

Probably a substratum word, akin to Albanian gropë, or possibly derived from it. Compare also Aromanian groapã, Bulgarian гропа (gropa). Ultimately from Proto-Indo-European *gʰrebʰ- (to dig, scratch, scrape). Cognate with Old Norse grǫptr (graving, grave, burial, funeral), Old Church Slavonic гробъ (grobŭ, grave) and English grave.

Pronunciation

  • Hyphenation: groa‧pă

Noun

groapă f (plural gropi)

  1. hole (in the ground), pit, grave

Declension

Declension of groapă
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative groapă groapa gropi gropile
genitive-dative gropi gropii gropi gropilor
vocative groapă, groapo gropilor

Derived terms

Expressions
  • cine sapă groapa altuia, cade singur în ea
  • cu un picior în groapă

See also