groapă
Romanian
Etymology
Probably a substratum word, akin to Albanian gropë, or possibly derived from it. Compare also Aromanian groapã, Bulgarian гропа (gropa). Ultimately from Proto-Indo-European *gʰrebʰ- (“to dig, scratch, scrape”). Cognate with Old Norse grǫptr (“graving, grave, burial, funeral”), Old Church Slavonic гробъ (grobŭ, “grave”) and English grave.
Pronunciation
- Hyphenation: groa‧pă
Noun
groapă f (plural gropi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | groapă | groapa | gropi | gropile | |
| genitive-dative | gropi | gropii | gropi | gropilor | |
| vocative | groapă, groapo | gropilor | |||
Derived terms
Expressions
- cine sapă groapa altuia, cade singur în ea
- cu un picior în groapă