gușter
See also: guster
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian гущер (gušter) or Serbo-Croatian gušter, from Proto-Slavic *aščerъ (“lizard”).
Noun
gușter n (plural gușteri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | gușter | gușterul | gușteri | gușterile | |
| genitive-dative | gușter | gușterului | gușteri | gușterilor | |
| vocative | gușterule | gușterilor | |||