guița

Romanian

Etymology

From guiț +‎ -a.

Verb

a guița (third-person singular present guiță, past participle guițat) 1st conjugation

  1. to squeal

Conjugation

    conjugation of guița (first conjugation, no infix)
infinitive a guița
gerund guițând
past participle guițat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present guiț guiți guiță guițăm guițați guiță
imperfect guițam guițai guița guițam guițați guițau
simple perfect guițai guițași guiță guițarăm guițarăți guițară
pluperfect guițasem guițaseși guițase guițaserăm guițaserăți guițaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să guiț să guiți să guițe să guițăm să guițați să guițe
imperative — tu — — voi —
affirmative guiță guițați
negative nu guița nu guițați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.