gummering
Swedish
Etymology
From the verb gummera.
Noun
gummering c
Declension
| nominative | genitive | ||
|---|---|---|---|
| singular | indefinite | gummering | gummerings |
| definite | gummeringen | gummeringens | |
| plural | indefinite | gummeringar | gummeringars |
| definite | gummeringarna | gummeringarnas |