hipobromit
Romanian
Etymology
Borrowed from French hypobromite.
Noun
hipobromit m (plural hipobromiți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | hipobromit | hipobromitul | hipobromiți | hipobromiții | |
| genitive-dative | hipobromit | hipobromitului | hipobromiți | hipobromiților | |
| vocative | hipobromitule | hipobromiților | |||
References
- hipobromit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN