idioți
Romanian
Etymology
From idiot.
Verb
a idioți (third-person singular present idioțește, past participle idioțit) 4th conjugation
- to idiotize
Conjugation
conjugation of idioți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a idioți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | idioțind | ||||||
| past participle | idioțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | idioțesc | idioțești | idioțește | idioțim | idioțiți | idioțesc | |
| imperfect | idioțeam | idioțeai | idioțea | idioțeam | idioțeați | idioțeau | |
| simple perfect | idioții | idioțiși | idioți | idioțirăm | idioțirăți | idioțiră | |
| pluperfect | idioțisem | idioțiseși | idioțise | idioțiserăm | idioțiserăți | idioțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să idioțesc | să idioțești | să idioțească | să idioțim | să idioțiți | să idioțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | idioțește | idioțiți | |||||
| negative | nu idioți | nu idioțiți | |||||
References
- idioți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN