imnător

Romanian

Etymology

From imn +‎ -ător.

Adjective

imnător m or n (feminine singular imnătoare, masculine plural imnători, feminine and neuter plural imnătoare)

  1. hymnal

Declension

Declension of imnător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite imnător imnătoare imnători imnătoare
definite imnătorul imnătoarea imnătorii imnătoarele
genitive-
dative 		indefinite imnător imnătoare imnători imnătoare
definite imnătorului imnătoarei imnătorilor imnătoarelor

References

  • imnător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.