incriminator
English
Etymology
From incriminate + -or.
Noun
incriminator (plural incriminators)
- One who incriminates.
Romanian
Etymology
Adjective
incriminator m or n (feminine singular incriminatoare, masculine plural incriminatori, feminine and neuter plural incriminatoare)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | incriminator | incriminatoare | incriminatori | incriminatoare | |||
| definite | incriminatorul | incriminatoarea | incriminatorii | incriminatoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | incriminator | incriminatoare | incriminatori | incriminatoare | |||
| definite | incriminatorului | incriminatoarei | incriminatorilor | incriminatoarelor | ||||