indispus

Galician

Verb

indispus

  1. (reintegrationist norm) first-person singular preterite indicative of indispor

Romanian

Etymology

Past participle of indispune.

Adjective

indispus m or n (feminine singular indispusă, masculine plural indispuși, feminine and neuter plural indispuse)

  1. indisposed

Declension

Declension of indispus
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite indispus indispusă indispuși indispuse
definite indispusul indispusa indispușii indispusele
genitive-
dative
indefinite indispus indispuse indispuși indispuse
definite indispusului indispusei indispușilor indispuselor