indispus
Galician
Verb
indispus
- (reintegrationist norm) first-person singular preterite indicative of indispor
Romanian
Etymology
Past participle of indispune.
Adjective
indispus m or n (feminine singular indispusă, masculine plural indispuși, feminine and neuter plural indispuse)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | indispus | indispusă | indispuși | indispuse | |||
| definite | indispusul | indispusa | indispușii | indispusele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | indispus | indispuse | indispuși | indispuse | |||
| definite | indispusului | indispusei | indispușilor | indispuselor | ||||