infamator
Latin
Verb
īnfāmātor
- second/third-person singular future passive imperative of īnfāmō
References
- infamator in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
- infamator in Ramminger, Johann (16 July 2016 (last accessed)) Neulateinische Wortliste: Ein Wörterbuch des Lateinischen von Petrarca bis 1700[1], pre-publication website, 2005-2016
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian infamatore.
Adjective
infamator m or n (feminine singular infamatoare, masculine plural infamatori, feminine and neuter plural infamatoare)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | infamator | infamatoare | infamatori | infamatoare | |||
| definite | infamatorul | infamatoarea | infamatorii | infamatoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | infamator | infamatoare | infamatori | infamatoare | |||
| definite | infamatorului | infamatoarei | infamatorilor | infamatoarelor | ||||