insera
Romanian
Etymology
Borrowed from French insérer, from Latin inserare.
Verb
a insera (third-person singular present inserează, past participle inserat) 1st conjugation
- to insert
Conjugation
conjugation of insera (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a insera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | inserând | ||||||
| past participle | inserat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | inserez | inserezi | inserează | inserăm | inserați | inserează | |
| imperfect | inseram | inserai | insera | inseram | inserați | inserau | |
| simple perfect | inserai | inserași | inseră | inserarăm | inserarăți | inserară | |
| pluperfect | inserasem | inseraseși | inserase | inseraserăm | inseraserăți | inseraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să inserez | să inserezi | să insereze | să inserăm | să inserați | să insereze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | inserează | inserați | |||||
| negative | nu insera | nu inserați | |||||
Spanish
Verb
insera
- inflection of inserir:
- first/third-person singular present subjunctive
- third-person singular imperative