interoga
Romanian
Etymology
Borrowed from French interroger, Latin interrogare. Doublet of the inherited întreba.
Verb
a interoga (third-person singular present interoghează, past participle interogat) 1st conjugation
- to interrogate
- to examine orally
- to debrief
Conjugation
conjugation of interoga (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a interoga | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | interogând | ||||||
| past participle | interogat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | interoghez | interoghezi | interoghează | interogăm | interogați | interoghează | |
| imperfect | interogam | interogai | interoga | interogam | interogați | interogau | |
| simple perfect | interogai | interogași | interogă | interogarăm | interogarăți | interogară | |
| pluperfect | interogasem | interogaseși | interogase | interogaserăm | interogaserăți | interogaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să interoghez | să interoghezi | să interogheze | să interogăm | să interogați | să interogheze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | interoghează | interogați | |||||
| negative | nu interoga | nu interogați | |||||