interpela

See also: interpelá

French

Verb

interpela

  1. third-person singular past historic of interpeler

Portuguese

Verb

interpela

  1. inflection of interpelar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French interpeller, from Latin interpellare.

Verb

a interpela (third-person singular present interpelează, past participle interpelat) 1st conjugation

  1. to interpellate

Conjugation

    conjugation of interpela (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a interpela
gerund interpelând
past participle interpelat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present interpelez interpelezi interpelează interpelăm interpelați interpelează
imperfect interpelam interpelai interpela interpelam interpelați interpelau
simple perfect interpelai interpelași interpelă interpelarăm interpelarăți interpelară
pluperfect interpelasem interpelaseși interpelase interpelaserăm interpelaserăți interpelaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să interpelez să interpelezi să interpeleze să interpelăm să interpelați să interpeleze
imperative — tu — — voi —
affirmative interpelează interpelați
negative nu interpela nu interpelați

Spanish

Verb

interpela

  1. inflection of interpelar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.