interpune

Romanian

Etymology

Latin interponere.

Verb

a interpune (third-person singular present interpune, past participle interpus, third-person subjunctive interpună) 3rd conjugation

  1. to interpose

Conjugation

    conjugation of interpune (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a interpune
gerund interpunând
past participle interpus
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present interpun interpui interpune interpunem interpuneți interpun
imperfect interpuneam interpuneai interpunea interpuneam interpuneați interpuneau
simple perfect interpusei interpuseși interpuse interpuserăm interpuserăți interpuseră
pluperfect interpusesem interpuseseși interpusese interpuseserăm interpuseserăți interpuseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să interpun să interpui să interpună să interpunem să interpuneți să interpună
imperative — tu — — voi —
affirmative interpune interpuneți
negative nu interpune nu interpuneți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.