interregn
Romanian
Etymology
Borrowed from French interrègne.
Noun
interregn n (plural interregnuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | interregn | interregnul | interregnuri | interregnurile | |
| genitive-dative | interregn | interregnului | interregnuri | interregnurilor | |
| vocative | interregnule | interregnurilor | |||