interrumper

Interlingua

Verb

interrumper

  1. to interrupt

Conjugation

    Conjugation of interrumper
infinitive interrumper
participle present perfect
interrumpente interrumpite
active simple perfect
present interrumpe ha interrumpite
past interrumpeva habeva interrumpite
future interrumpera habera interrumpite
conditional interrumperea haberea interrumpite
imperative interrumpe
passive simple perfect
present es interrumpite ha essite interrumpite
past esseva interrumpite habeva essite interrumpite
future essera interrumpite habera essite interrumpite
conditional esserea interrumpite haberea essite interrumpite
imperative sia interrumpite